Trezirea la realitate!

D-zeu iti da da’ nu iti baga
A nu fii indiferent şi a reclama dreptul la o viata normală într-o societate civilizata presupune constiinta, caracter, curaj. A avea sorti de izbanda presupune solidaritate si aspiratii comune.
In tarile civilizate oamenii au inteles ca ceea ce au mostenit cu greu de la bunicii si strabunicii lor nu este al lor ci al copiilor lor, cei care muncesc cu gandul la viitor si respect pentru trecut stiu ca este nu numai dreptul ci si obligatia lor sa nu fie indiferenti.
Presiunea exercitata de societatea civila in tarile dezvoltate este una reala. Disimularea prezenta insa intr-o societate aparent democratica, in care oamenii se fac ca spun adevarul, în care oamenii se fac ca muncesc, in care oamenii se fac, inconstient, ca traiesc, in ultima instanta, isi pune amprenta si asupra asa-zisei participari a societatii civile la viata statului. Poate cineva sa conteste ca Romania nu este o tara plina de ONG-uri, de asociatii sau de consultanti? Nu. In Romania, exista de toate pentru toata lumea. Este ceea ce se cheama “forma” sau “de jure”, in termeni de bună guvernare. De jure, in Romania exista toate institutiile, formele de asociere si legile care au menirea, teoretic si statutar, sa asigure buna guvernare in aceasta tara. De facto, impactul lor pozitiv si echilibrant in raport cu institutiile statului este zero.
Societatea civilă este insa cea care, chiar si intr-o societate aparent democratică, plina de forme fara fond, nu are nici o scuza in a nu se implica real in viata comunitatii. Doar in societatile anarhiste, in care drepturile sunt ingradite, societatea civila este marginalizata si exclusa de la treburile de interes public. Intr-o societate libera, cu acces la informatie si dovedit, larg informatizata, tolerarea generalizata a unor situatii de iresponsabilitate guvernamentala, tolerarea lipsei unor politici publice coerente, durabile, sustenabile nu poate fi pusa in carca nimanui altcuiva decat in carca societatii civile.
Tocmai de aceea, implicarea comunitatii internationale este orientata spre tari si societati defavorizate, care au nevoie de ajutorul lor pentru a-si forma in primul rand capacitatea institutionala prin care, la un moment dat, vor putea, pentru ca teoretic vor avea si mijloacele, să-si reclame singure drepturile. Romania are toate mijloacele sa faca acest lucru si este lasata, daca doreste, sa devina o tara civilizata.
Probabil, atunci cand tragediile, care in prima instanta ii vor atinge pe cei mai vulnerabili dintre noi, respectiv copiii si batranii, ii vor atinge direct sau indirect si pe cei care au capacitatea intelectuala si spirituala de a produce schimbarea, acestia vor fi nevoiti sa-si asume acest rol. Sau cei care sunt prea scarbiti vor gasi puterea sa iasa din tacere. Atunci vor simti nevoia sa se caute intre ei si impreuna sa-si faca vocea auzita. Momentul acesta este determinat doar de capacitatea lor de suportabilitate. Dar suferinta ii face de regula si pe cei care dorm sa se trezeasca la realitate.
Trezirea la realitate trebuie sa fie sinonima cu asumarea unui rol, cu adoptarea unei atitudini constiente si responsabile; nu trebuie sa fie sinonima cu deznadejdea sau cu pozitii extreme. Trezirea la realitate trebuie sa fie sinonima cu normalizarea starii de lucruri, cu echilibrarea balantei.

de Roxana Ichim